Limba română
razvanrazvan2
5

poezie cu acrostihul iarna

+0
(1) Răspunsuri
cipprrian2

În seara iernilor albastre Norii-şi plângeau veşmântul rece, Sclipiri de-argint cădeau din astre, E seara-n care vor mai trece Alte ninsori peste poteci Răsfrânte în lumini de ceară, A iernii seară-n care pleci Când ai venit întâia oară. Au mai căzut trei fulgi de nea Neobosiţi, pe alba-ţi frunte, Dansând doar ei în faţa mea Au coborât din vârf de munte. Iar în priviri îţi străluceau, Prin umbra genelor căzute, Lacrimi pierdute ce-aduceau Enigmele neprevăzute. Cu stele-n păr tu ai venit, Acoperind cu-a lor sclipire Tot ce cuprinde-un infinit Nemailăsând nici amintire, Iar tu păreai precum un mit Născut mereu din nemurire. Ghirlande de lumini albastre Erau cu noi în depărtări, Am spus atunci şi ale noastre Cuvinte ce-aduceau uitări. Un vânt a adiat prea moale, Surâsul tău să mi-l aducă, Căci gândurile mi-au fost goale La ceasul când au vrut să ducă Inima mea spre astre reci Păstrând în suflet chipul drag, Iar eu te voi iubi când pleci Rupând al norilor şirag. Iar de-am cuprins atunci în palme Doi fulgi de-argint ce au căzut, Ei s-au topit ca să destrame Al nostru suflet ce-i pierdut. Răsfrângând lumini de ceară Găseam în ochii tăi uitare, Iar de-ai venit întâia oară N-a fost decât a ta plecare. Tremurând a ta privire În lumina argintie, M-a cuprins o nemurire Bătând astrele-n chindie. Rupând stelele albastre, Arzând focul în troiene Cădeau sclipirile din astre Amurgind peste troiene. Nuanţe-albastre-n acea seară De argint, se înălţau mereu, Născute pentru-ntâia oară, Apuse în sufletul meu. Troiene albe-acopereau Uitatele alei ascunse, Răsfrânte-n stele ce luceau, Apuse-n ceruri nepătrunse. În seara iernilor albastre Norii-şi plângeau veşmântul rece, Veneau sclipiri de-argint din astre, E seara-n care vor mai trece Şoaptele iernii viscolind Măreţii brazi cu mantie albă, Apus de soare ocolind Noaptea s-arunce a ei salbă Tăcută-n stelele de-argint, Uitată-n iarna ce îngheaţă Lacrimi în ochii ce nu mint Până va fi iar dimineaţă. Ultimul pas, ca tu să pleci Rănind aleile de-argint, Iar eu să simt cât sunt de reci Tăcerile care mă mint. A fost o seară în tăcere Ţinând de tot ce e lumesc, Iar tu mi-ai spus la revedere, Iar eu ţi-am spus că te iubesc. (Sper ca ti-am fost de folos !)

Adaugă răspuns